Islamul priveste averea in mod realist, considerand-o un aspect esential al vietii si principalul mijloc de intretinere al oamenilor si grupurilor de oameni. Allah Preainaltul ne porunceste : “Si nu incredintati celor nepriceputi averile voastre, pe care Allah le-a facut pentru voi mijloc de trai … ” (an-Nisa’ : 5) Aceasta practic inseamna ca rolul averii este acela de a satisface trebuintele de baza, precum hrana, imbracamintea, locuinta si altele strict necesare si de a fi redistribuita astfel incat nimeni sa nu se simta pierdut, uitat sau lasat fara niciun sprijin. Cea mai buna modalitate de redistribuire a sa, pentru realizarea acestei cerinte este zakat-ul. El nici nu jecmaneste averea cuiva, dar in acelasi timp asigura satisfacerea nevoilor primare ale saracilor, usurandu-le viata grea si alinandu-le suferinta cauzata de lipsuri. Zakat-ul nu este o favoare (minnah) pe care cei bogati o fac sarmanilor; mai degraba este o obligatie (haqq) pe care Allah Preainaltul a instituit-o asupra persoanelor bogate fata de cele sarace, obligatie care se poate indeplini prin redistribuirea averii catre nevoiasi. Astfel, scopul nobil al averii si bogatiei este indeplinit, in sensul ca ele nu apartin in mod exclusiv celor bogati, ci atat lor, cat si saracilor. Iar acest lucru este clar, raportandu-ne la intelepciunea divina de impartire a prazilor de razboi (fay’). Allah Preainaltul ne avertizeaza : “ … pentru ca [prazile] sa nu se schimbe doar intre cei bogati dintre voi …” (al-Hasr : 7) Aceasta inseamna ca ele presupun o distribuire intre bogat si sarac, nefiind o afacere intre cei bogati. Zakat-ul reflecta sarcina impusa asupra averii celor care au posibilitatea de plata, el fiind folosit pentru satisfacerea trebuintelor de baza ale saracilor si celor cu nevoi, astfel incat ei sa poata sa stea departe de infometare, putand sa se bucure de o siguranta, in general de un trai decent. Daca zakat-ul nu este suficient pentru a le usura conditia, celor bogati li se pot solicita contributii suplimentare. Cat de mult, nu este specificat, insa nivelul lor se va determina [in functie de] nevoile saracilor.
In interpretarea al-Baqarah : 177, al-Qurtubi a spus : “Cuvintele lui Allah Preainaltul : ‘a da din avere, in pofida iubirii pentru ea’ dau credit celor care sustin ca, in afara de zakat, mai exista si o alta impunere a surplusului, cunoscuta sub numele de ad-dir.” Altii sunt de parere ca versetul anterior se refera la zakat-ul obligatoriu. Conform relatarii lui ad-Daraqutni, de la Fatima bint Qais, primul punct de vedere este mai indreptatit. Ea a spus : “Intr-adevar, in acest caz exista o obligatie a proprietarului, alta decat zakat-ul poruncit.” Apoi el a recitat urmatorul verset din Coran : “Cuviosia nu sta in a va intoarce fetele spre Rasarit sau spre Apus, ci cuviosia este a crede in Allah si in Ziua de Apoi, in ingeri, in Carte si in profeti, a da din avere - in pofida iubirii pentru ea - rudelor, orfanilor, sarmanilor, calatorului, cersetorului si pentru rascumpararea robilor …” (al-baqara : 177). Ibn Majah au inregistrat aceasta in a sa Sunan, iar at-Tirmidhi in Jami’. Cel din urma a spus ca Ibn Majah are un lant de relatatori diferit de al sau. Suplimentar, Abu Hamza si Maymun al-‘A’war considera lantul de relatatori al lui Ibn Majah ca fiind lipsit de credibilitate. Acest hadis a fost relatat de catre Bayan si Isma’il ibn Salim de la ash-Shu’bi, care a spus ca [lantul de relatatori] este bun.
Cel din urma a notat : “Daca asupra autenticitatii sale planeaza vreo umbra de indoiala, ea isi are sursa in contextul versetului [al-baqara : 177]. Prin sintagma : ‘… a implini Rugaciunea, a da dania [zakat]’, Allah Preainaltul mentioneaza zakat-ul impreuna cu rugaciunea, ceea ce demonstreaza faptul ca ‘a da din avere, in pofida iubirii pentru ea’ nu vizeaza zakat-ul obligatoriu, deoarece aceasta ar conduce la o exprimare redundanta in verset - si Allah Preainaltul stie cel mai bine.”
Savantii sunt de acord ca daca apare o nevoie, chiar si dupa ce zakat-ul a fost platit, comunitatea musulmana trebuie sa se implice pentru rezolvarea sa.
Malik a spus : “Este o obligatie a oamenilor sa-i rascumpere pe cei care sunt luati prizonieri de razboi, chiar daca si-ar consuma toate averile lor. Consensul asupra acestui deziderat intareste punctul nostru de vedere si noi cautam sa izbandim doar prin Allah.” Conform lui al-Manar, expresia ‘a da din avere, in pofida iubirii pentru ea’ [al-baqara : 177] inseamna ca o persoana poate sa-si ofere averea de dragul Lui Allah sau doar de dragul de a o da.
Imamul Muhammed ‘Abduh a comentat : “A da din avere in exces pentru zakat este considerat un semn al pietatii (birr), considerat ca si zakat-ul de baza.”
In clipa cand necesitatile o impun, in afara de zakat este oferita sadaqa. Aceasta se poate intampla atat inainte de implinirea anului (hawl), cat si dupa achitarea zakat-ului. Contributia [benevola] nu porneste de la o anumita baza de impunere (nisab), ci de la capacitatea financiara. Prin urmare, daca o persoana are [chiar si numai] o felie de paine si intalneste pe cineva care o duce si mai greu, ar trebui sa i-o ofere. Cel care o duce si mai greu, avand tot dreptul de a primi ceva nu este, insa, doar acesta, ci si urmatoarele categorii, poruncite de Allah Preainaltul ca avand drept la sadaqa :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu