Postul se bazeaza pe doua elemente esentiale (“stalpi”), cerinte ce trebuie satisfacute pentru ca postul sa fie unul valid si acceptat. Acestea sunt :
Abstinenta de la toate acele lucruri care strica postul : Aceasta are la baza versetul coranic : “Mancati si beti pana cand puteti sa deosebiti firul alb de firul negru, la revarsatul zorilor ! Apoi tineti Postul pana noaptea …”
De asemenea se are in vedere si urmatorul hadis : “Atunci cand versetul ‘Mancati si beti pana cand puteti sa deosebiti firul alb …’ a fost revelat, am luat o bucata de ata neagra si o alta alba, pe care le-am asezat sub perna. In timpul noptii m-am uitat la ele sa vad daca pot sa le diferentiez. Dimineata am mers la Mesagerul lui Allah, povestindu-i cele facute, iar el mi-a spus : ‘Este vorba de negrul noptii si de albul zilei.’ ”
Intentia : Allah Preainaltul ne spune in Nobilul Coran : “Si nu li s-a poruncit decat sa-L adore pe Allah, cu credinta curata si statornica in religia Lui…” Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus : “Actiunile sunt judecate in functie de intentiile care stau in spatele lor, fiecare avand ceea ce a intentionat.”
Intentia trebuie sa existe inainte de fajr si in timpul fiecarei nopti din Ramadan. Aceasta are la baza hadisul relatat de Hafsa, cea care a marturisit ca Profetul a spus : “Acela care nu este hotarat sa posteasca inainte de fajr, sa nu tina post [pentru ca nu-I va fi acceptat; n.t.] (relatat de Ahmad, an-Nasa’i, at-Tirmidhi, Abu Dawud si Ibn Majah. Ibn Khuzaimah si Ibn Hibban l-au clasificat sahih).
Intentia este valida indiferent de momentul noptii. Ea nu trebuie rostita cu voce tare, fiind de fapt un act al inimii care nu implica si limba. Ea va fi indeplinita prin postirea din supusenie fata de Allah si cautandu-I multumirea.
Daca cineva serveste masa inainte de ivirea zorilor (sahur), avand intentia de a posti si a se apropia astfel de Allah Preainaltul, atunci acea persoana si-a indeplinit intentia. Daca altcineva se hotaraste sa posteasca in ziua urmatoare doar de dragul lui Allah Preainaltul, spunem ca si-a indeplinit intentia specifica, chiar daca nu a consumat nicio masa inainte de ivirea zorilor.
Conform majoritatii juristilor, intentia pentru postul voluntar poate fi exprimata in orice moment inainte de a consuma orice fel de mancare. Aceasta opinie este bazata pe hadisul Aishei : “Intro zi Profetul a venit la noi si ne-a intrebat : ‘Avem ceva [de mancare] ?’ Noi i-am raspuns, ‘Nu’. Iar el a continuat : ‘Atunci, eu tin post.’ ” (relatat de Muslim si Dawud)
Hanefitii si shaf’iyytii sustin ca intentia trebuie marturisita inainte de miezul zilei (in cazul postului voluntar). Opiniile indiscutabile ale lui ibn Mas’ud si Ahmad stipuleaza ca intentia poate fi exprimata atat inainte de miezul zilei, cat si dupa el.
Cine trebuie sa posteasca : Toti invatatii sunt de acord ca postul este obligatoriu pentru fiecare musulman adult, sanatos, care nu sufera de vreo boala psihica si care in acel moment nu intreprinde nicio calatorie. In ceea ce priveste femeile, ele nu trebuie sa fie in perioada de menstruatie sau sa aiba vreo sangerare postnatala. Cei care sufera de vreo boala psihica, minorii si toti cei care calatoresc, cele aflate in perioada de menstruatie sau care prezinta urme de sangerare postnatala, precum si persoanele in varsta, femeile care alapteaza sau cele care sunt insarcinate nu trebuie sa posteasca.
Pentru altcineva, postul nu este obligatoriu, asa cum este cazul nebunului. In situatia tinerilor, parintii sau tutorii acestora pot sa le spuna sa tina post. Unii pot sa-si intrerupa postul si sa recupereze zilele pierdute la o data ulterioara, in vreme ce altii intrerup postul si aduc rascumparare (in aceasta situatie ei nu mai au obligatia de a recupera zilele pierdute). Vom discuta mai detaliat fiecare categorie.
Postul nebunului : Postul nu este obligatoriu pentru cel care sufera de o boala mintala din cauza ca respectiva persoana nu este capabila sa constientizeze ce face. ‘Ali a relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui !) a spus : “Creionul este ridicat de la trei categorii [de oameni] care nu vor raspunde pentru ceea ce fac : alienatul pana cand isi revine, cel care doarme pana cand se trezeste si tanarul pana cand atinge varsta pubertatii.” (relatat de Ahmad, Abu Dawud si at-Tirmidhi)
Postul tanarului [care nu este adult] : Desi nu este obligatoriu pentru un copil sa posteasca, este preferabil ca aceia care ii au in grija sa-i incurajeze sa o faca, astfel incat ei sa se obisnuiasca cu postul de la o varsta cat mai frageda. Pot, prin urmare, sa tina post atat cat pot, intrerupandu-l cand este necesar. Rabi’a bint Mu’awiyyah a relatat : “In dimineata zilei de ‘Ashura, Mesagerul lui Allah a trimis un barbat la casele ansarilor sa-i anunte : ‘Toti cei care si-au petrecut dimineata postind sa-si continue postul. Iar aceia care nu au facut-o sa inceapa sa posteasca in amintirea acestei zile.’ Dupa acest anunt am postit, asemenea si copilasii nostri. Am mers la moschee si am improvizat din bumbac jucarii cu care ei sa se joace. Astfel, daca vreunul ar fi inceput sa planga din cauza foamei, ii ofeream a jucarie cu care sa se joace pana cand sosea vremea mesei.” (relatat de al-Bukhari si Muslim)
Cei carora le este permisa intreruperea postului, cu conditia rascumpararii zilelor pierdute : Varstnicilor si femeilor le este permisa intreruperea postului, ca in cazul bolnavilor cronic, precum si acelora care desfasoara meserii dificile, in conditii vitrege si nu au o alta posibilitate de a se intretine. Tuturor acestor persoane le este permisa intreruperea postului deoarece acesta le-ar ingreuna si mai mult situatia in orice perioada a anului. Lor le revine obligatia sa hraneasca o persoana saraca [miskin] cate o zi [pentru fiecare zi in care nu au postit]. Invatatii difera legat de cantitatea de hrana care trebuie oferita : o sa’, o jumatate de sa’ sau un madd.[1] In sunnah nu exista nicio mentiune cu privire la cat anume trebuie oferit cu exactitate.
Ibn ‘Abbas a spus : “Unui om in varsta ii este permisa intreruperea postului, sub rezerva hranirii unui om sarac in fiecare zi. Daca face acest lucru, atunci nu mai este nevoie sa recupereze zilele in care nu a postit. (relatat de ad-Daraqutni si al-Hakim, care l-au clasificat sahih). Al-Bukhari a retinut ca ‘Ata l-a auzit pe ibn ‘Abbas recitand versetul : “… aceia care sunt in stare [sa posteasca, dar nu o fac] sa dea in compensare hrana pentru un sarman.” (cap. al-baqara 2 : 184) Dupa care ibn ‘Abbas a continuat : “Acesta nu a fost abrogat. [Regulile sale se aplica] varstnicilor si femeilor care nu pot sa posteasca. Ca masura compensatorie, ei trebuie sa asigure unui sarman baza de hrana zilnica.”
Acelasi lucru este valabil atat pentru bolnavii cronic care nu pot sa posteaca, cat si pentru cei care muncesc in conditii grele de munca si pentru care postul le-ar fi o povara suplimentara. Ambele categorii trebuie sa hraneasca in fiecare zi cate un sarman.
Comentand versetul din al-baqara, sheikhul Muhammad ‘Abduh a spus : “Prin aceia care pot posti, insa nu o fac [la care face referire versetul coranic] se afla oamenii in varsta, bolnavii cronic si altii asemenea, precum si muncitorii care lucreaza in conditii vitrege, cum este cazul minerilor. Aceeasi regula se aplica si criminalilor care sunt inchisi pe viata in inchisoare si au de executat munci grele. Ei trebuie sa rascumpere, daca au posibilitatea sa o faca.”
Femeile insarcinate si cele care alapteaza, daca se tem pentru ele sau pentru copil, pot sa intrerupa postul si sa-l rascumpere. Ele nu trebuie sa recupereze zilele pierdute. Abu Dawud a relatat de la ‘Ikrimah ca ibn ‘Abbas a spus referitor la sintagma respectiva “Aceia care pot posti [insa nu o fac]” urmatoarele : “Aceasta este o usurare acordata varstnicilor care pot sa tina post. Ei si-l pot intrerupe si sa hraneasca o persoana sarmana pe zi. Femeile insarcinate sau care alapteaza, daca se tem pentru copil, pot sa procedeze intro maniera asemanatoare.” (relatat de al-Bazzar). La finalul relatarii este o completare : “Ibn ‘Abbas obisnuia sa le spuna sotiilor sale insarcinate : ‘Voi va aflati in aceeasi situatie cu cei care pot sa tina post [insa nu o fac]. Trebuie sa-l rascumparati si nu mai este necesara recuperarea ulterioara a zilelor pierdute.’ ” [referitor la lantul sau de relatatori, ad-Daraqutni a spus ca este unul sahih).
Nafi’ a relatat ca ibn ‘Umar a fost intrebat in legatura cu o femeie insarcinata care se temea pentru copilasul sau nenascut. El a raspuns : “Sa-si intrerupa postul si sa hraneasca in fiecare zi un sarman cu o madd de orz.”
Pe aceasta tema exista, de asemenea, un hadis care stipuleaza : “Allah i-a usurat pe calatori in legatura cu postul si cu injumatatirea rugaciunilor, iar pe femeile insarcinate si care alapteaza cu postul.” (relatat de at-Tirmidhi, Abu Dawud, an-Nasa’i si ibn Majah, lantul sau de relatatori fiind hassan). Conform hanefitilor, Abu Ubaid si Abu Thaur, asemenea femei trebuie doar sa recupereze zilele pierdute si nu sa hraneasca cate un sarman in fiecare zi. Conform lui Ahmad si Ash-Shaf’I, daca aceste femei se tem pentru copilasul lor, ele trebuie sa rascumpere si sa recupereze ulterior zilele pierdute. Daca sunt temeri in privinta lor sau in privinta lor si a bebelusului, ele trebuie numai sa recupereze zilele pierdute la o data ulterioara.
[1] Sa’ si madd sunt doua unitati de masura. O sa’ este egala cu patru madd. O madd reprezinta ceea ce un barbat cu maini de dimensiuni potrivite poate tine in ambele maini ale sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu