Acelora care sunt bolnavi, dar nu cronic, precum si calatorilor le este permisa intreruperea postului in timpul lunii Ramadan, sub rezerva recuperarii zilelor pierdute. Allah Preainaltul spune in Nobilul Coran : “… iar cel care este bolnav ori in calatorie [sa posteasca] un numar [egal] de alte zile.”
Mu’adh a comentat : “Cu adevarat, Allah Preainaltul i-a prescris Profetului obligativitatea postului, revelandu-i : ‘O, voi cei care credeti, v-a fost statornicit voua Postul [As-Siyam], asa cum le-a fost prescris si celor dinaintea voastra…’ si pana la cuvintele, ‘…aceia care sunt in stare [sa posteasca, dar nu o fac] sa dea in compensare hrana pentru un sarman…’ ” De acum inainte, cine doreste sa posteasca poate sa o faca, iar cel care doreste sa dea de mancare unui sarman poate sa o faca, aceasta fiind suficient. Apoi, Allah Preainaltul a revelat un nou verset : “[Aceste zile sunt] luna Ramadan, in care a fost trimis Coranul…” pana la cuvintele “Si oricare dintre voi care este prezent in aceasta luna, sa o tina ca Post.” [Prin acest verset] postul a fost statornicit pentru cei care sunt localnici si sanatosi. Pentru bolnavi si calatori a fost acordata o inlesnire, fiind legalizata si hranirea sarmanului de catre varstnicul care nu poate sa tina post.” (relatat de Ahmad, Abu Dawud si al-Baihaqi, cu un lant de relatatori sahih)
O persoana care este bolnava poate sa-si intrerupa postul in circumstantele in care, daca l-ar continua, si-ar agrava boala sau daca si-ar intarzia perioada de vindecare. [1] In al-Mughni se mentioneaza : “S-a relatat de la unii dintre primii invatati ca orice fel de boala permite intreruperea postului, chiar si o rana la deget sau o durere de dinti. Ei si-au bazat opinia pe urmatoarele : (a) sensul versetului este unul general si se aplica la toate tipurile de boli, respeciv (b) un calator poate sa-si intrerupa postul chiar daca nu simte nevoia, ceea ce inseamna ca acelasi principiu trebuie aplicat si in situatia unui bolnav.” Aceasta a fost, de asemenea, si opinia lui al-Bukhari, ‘Ata si a scolii de jurisprudenta Dhariri.
Acela care este sanatos, insa se teme ca daca va posti se va imbolnavi poate sa-si intrerupa postul, asemenea persoanei slabite prin infometare si/sau sete si care se teme ca din aceasta cauza va muri, cu toate ca respectiva persoana este localnica si nu are probleme de sanatate. El va trebui sa-si recupereze zilele pierdute din post. Urmatoarele doua versete coranice sustin aceasta opinie : “Si nu va ucideti voi insiva ! Allah este Indurator [Rahim] cu voi !” si “El va ales pe voi si nu v-a impus in religie nicio greutate.”
Daca o persoana este bolnava si totusi alege sa posteasca in ciuda tuturor greutatilor, postul sau va fi valid, insa neplacut, deoarece respectiva persoana nu a dorit sa beneficieze de usurarea pe care i-a lasat-o Allah Preainaltul, ingreunandu-si si mai mult situatia. In timpul vietii Profetului unii dintre companioni tineau post, in vreme ce altii nu, fiind bolnavi si supunandu-se verdictului oferit de Profet. Hamzah al-Aslami a spus : “Mesager al lui Allah, in timpul calatoriei mele am resimtit greutatea postului. Exista posibilitatea de a fi blamat daca l-as fi intrerupt ?” Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) i-a raspuns : “Este o usurare de la Allah. Si oricine o accepta, face un lucru bun. Si oricine alege sa posteasca, nu este nicio rusine pentru el.” (relatat de Muslim)
Abu Sa’id al-Khudri a relatat : “Calatoream spre Mekka impreuna cu Mesagerul lui Allah, timp in care posteam. Ne-am oprit intrun loc si Mesagerul lui Allah a spus : ‘V-ati apropiat prea mult de dusmanii vostri. Veti fi mai puternici daca veti intrerupe postul.’ Aceasta a venit ca o usurare [pentru noi] si unii am postit, in vreme ce altii si-au intrerupt postul. Apoi am ajuns in alt loc si Profetul a spus : ‘Dimineata veti da piept cu inamicii vostri. Intreruperea postului va va oferi mai multa vigoare.’ Si ne-am intrerupt postul, simtind ca facem cel mai bun lucru [pentru pregatirea luptei]. Dupa toate acestea, puteati sa ii observati pe unii dintre noi postind impreuna cu Profetul in timp de calatorie.” (relatat de Ahmad, Muslim si Abu Dawud)
Intro alta relatare, Abu Sa’id al-Khudri a mentionat : “In timpul lunii Ramadan ne-am luptat sub comanda Mesagerului lui Allah. Unii dintre noi posteau, altii nu. Cei care au tinut post nu au avut nicio treaba cu ceilalti, cum nici cei care nu au postit nu s-au impiedicat de cei care au tinut postul. Ei stiau ca daca cineva dispune de rezistenta la post, putea sa o faca si aceasta era un lucru bun, iar daca cineva se simtea slabit avea permisiunea de a intrerupe postul si acesta era un lucru bun.” (relatat de Ahmad si Muslim)
Juristii au parerile impartite asupra a ce este de preferat (sa se posteasca sau nu in timpul calatoriei). Abu Hanifah, ash-Shaf’i si Malik sunt de parere ca daca respectivul are capacitatea de a posti, atunci este mai bine pentru el sa o faca, in caz contrar este mai bine sa intrerupa postul. Ahmad a spus ca intreruperea postului este cea mai buna. ‘Umar ibn ‘Abdulaziz a spus : “Cea mai buna actiune dintre doua [posibile] este cea mai usoara. Daca este mai usor pentru cineva sa posteasca decat sa recupereze mai tarziu zilele respective, atunci este mai bina sa tina post.”
Ash-Shaukani a concluzionat ca, daca pentru un individ aflat in calatorie este dificil sa posteasca sau sa respinga facilitatea [care i-a fost data], cel mai bine pentru el este sa nu posteasca. In mod asemanator, daca se teme ca postul din timpul calatoriei il va face sa se mandreasca, in aceasta situatie este preferabil sa-l intrerupa. Daca o persoana nu se gaseste in aceste situatii, atunci este preferabil sa posteasca.
Daca un calator si-a exprimat intentia de a posti in timpul noptii, in timpul zilei inca poate sa-si intrerupa postul. Jabir ibn ‘Abdullah a relatat : “Mesagerul lui Allah a plecat spre Mekka in anul cuceririi acesteia, atat el, cat si oamenii sai postind pana cand au ajuns la o anume vale. A solicitat un vas cu apa pe care l-a ridicat astfel incat oamenii sa-l poata vedea, iar dupa aceea a baut din el. Dupa aceasta, i s-a adus la cunostinta ca unii oameni au continuat sa tina postul si a spus : ‘Acestia sunt dintre cei nesupusi, acestia sunt dintre cei neascultatori.’ ” (relatat de Muslim, at-Tirmidhi si an-Nasa’i. At-Tirmidhi l-a calificat sahih).
Daca un bastinas si-a manifestat intentia de a posti, iar apoi s-a decis ca pe parcursul zilei sa calatoreasca, majoritatea invatatilor spun ca trebuie sa tina postul. Ahmad si Ishaq sunt de opinie ca poate sa si-l intrerupa, iar opinia lor se bazeaza pe relatarea lui Muhammed ibn Ka’b, care a spus : “Am mers la Anas ibn Malik in timpul Ramadanului, gasindu-l in pregatiri de calatorie. I-a fost pregatit calul, iar el imbracase tinuta de calatorie. A cerut niste hrana si a mancat. L-am intrebat : ‘Este sunnah ?’ El mi-a raspuns, ‘Da’. Dupa care si-a incalecat animalul si s-a indepartat. (relatat de at-Tirmidhi care l-a clasificat hassan).[2] Ubaid ibn Jubair a spus : “In timpul Ramadanului m-am plimbat pe un vas impreuna cu Abu Basra al-Ghafari dinspre al-Fustat. Acesta si-a pregatit masa si m-a invitat, “Haide si serveste-te.” Eu l-am intrerupt, “Oare nu ne aflam in apropierea locuintelor [orasului, in sensul ca inca nu s-au indepartat de ele] ?”Abu Basra m-a admonestat : “Tu te indepartezi de sunnah Mesagerului lui Allah ?” (relatat de Ahmad si Abu Dawud, relatatorii sai fiind de incredere).
Ash-Shaukani a sustinut : “Aceste doua hadisuri demonstreaza ca un calator poate sa-si intrerupa postul inainte de a-si incepe calatoria. ‘Cu referire la credibilitatea hadisului lui Anas, el este sahih si demonstreaza ca o persoana poate sa-si intrerupa postul atunci cand se pregateste de calatorie.’ ” Aceasta este atitudinea corecta.
Felul calatoriei care ii permite cuiva sa-si intrerupa postul este acelasi ca al calatoriei care-i da posibilitatea unei persoane sa-si scurteze rugaciunile. Am discutat toate aceste opinii la sectiunea Scurtarea rugaciunilor, de asemenea retinand si concluziile lui ibn al-Qayyim pe aceasta tema.
Ahmad, Abu Dawud, al-Baihaqi si at-Tahawi au retinut de la Mansur al-Kalbi ca Dihya ibn Khalifah a calatorit o distanta de un fursakh in timpul Ramadanului. Cand si-a intrerupt postul, o parte dintre oamenii care l-au insotit au facut la fel. Insa alta parte nu a fost de acord cu acest lucru. Pe drumul de intoarcere, Dihya a marturisit : “Astazi mi-a fost dat sa vad ceva care nici prin cap nu mi-a trecut vreodata. Oamenii s-au indepartat de calauzirea Mesagerului lui Allah si a companionilor sai.” Si a spus aceste vorbe despre cei care au continuat sa posteasca. Dupa care a adaugat : “Allah, cheama-ma la Tine.” Toti relatatorii sai sunt de incredere, cu exceptia lui Mansur al-Kalbi … chiar daca al-‘Ijli ii garanteaza credibilitatea.
Cei care trebuie sa recupereze zilele pierdute : Invatatii sunt de acord ca este obligatoriu pentru femeile aflate in perioada de menstruatie si cele care sufera de sangerare postnatala sa-si intrerupa postul si sa recupereze zilele pierdute mai tarziu. Al-Bukhari si Muslim au retinut ca ‘Aisha a spus : “Atunci cand, in timpul vietii Profetului, aveam menstruatie, ni se spunea sa recuperam zilele de post pe care le-am ratat, insa nu ni s-a spus sa recuperam si rugaciunile pe care le-am pierdut.”
[1] Aceasta situatie poate fi clarificata fie prin propria experienta, fie prin consultarea unui medic de incredere sau daca exista suficiente indicii din care sa reiasa ca respectiva persoana se va imbolnavi. Nota ii apartine autorului cartii, Sabiq.
[2] In lantul de relatatori al acestui hadis exista, insa ‘Ubaid ibn Ja’far, un relatator slab.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu